Letras
Strofa 1
Plecăm la vânătoare, tu jenat de cameră — degeaba,
Că azi nu filmăm zâmbete, filmăm moartea rațelor, treaba.
Coborâm în smârcuri, doi commandos cu privirea spartă,
Puștile ne sunt unelte, dar sufletul e arma-ntoarsă.
„E lunecos, ai grijă!!!!”, îmi spui — gluma, bro,
Crengile trosnesc sub noi, păsările simt răul din ecou.
Fiorii le urcă-n vene — sistem de alarmă în haos,
Că venim noi doi nebuni, doi diavoli scoși din Atlas.
Ajungem jos, doar noi doi, planeta e pustie,
Rățele fug disperate, simt vibrația din noi.
Set-up-ul se ridică, e altar de execuție,
Tu macănai imperial — începe moartea rațelor, o revoluție.
Prima împușcătură rupe liniștea-n bucăți,
Drumul spre final li s-a deschis, aerul taie ca un cuțit.
Carnea cade, sânge cald — e doar începutul, vezi,
Balta respiră greu, c-a înțeles ce vrem să dezlegăm aici.
Refren (x2)
Pune-i la pământ, frate, azi moare rața care pică,
Balta-i terorul sacru — cine intră, nu ridică.
Macănit de demon, pușcă gata să explice,
Suntem doi nebuni pe stuf, cu legea scrisă-n alice.
Strofa 2
Macănitul tău seducător — blestem scos din infern,
Aduce rata în bătaie, ca pe-un suflet condamnat etern.
Bang! Prima cade, sângele desenează un cerc,
Și-n două săptămâni te-ntorci — „Kot-Ko-Dak” negru, rece, sterp.
Chemi rățile ca amantele, cu voce de împărat,
Dar aici nu e iubire — aici e moarte, ritual calculat.
Prima cade sub cântec — piesă de sacrificiu,
Tu ai flow de zeu păgân, iar eu îl scriu în vers supliciu.
Urmează imnuri grele, cântări pentru cei tari,
Suntem noi bșii bălții, făcători și legendari.
Rățele vin amețite, dansează spre final,
Că trilul tău e vrajă, iar pușca… decret fatal.
Și-mi dedici un hit — băi frate, îmi crapă pieptu’,
Că-n versu’ tău ai spus adevărul despre talentu’.
Mă lovește ca un glonț, da’ nu mă plâng deloc,
Că aici nu e plâns, e ritual cu foc.
Refren (x2)
Pune-i la pământ, frate, azi moare rața care pică,
Balta-i terorul sacru — cine intră, nu ridică.
Macănit de demon, pușcă gata să explice,
Suntem doi nebuni pe stuf, cu legea scrisă-n alice.
Strofa 3
Trag aiurea — prostia mea — și balta râde toată,
Rățele parcă bat din aripi: „Ia uite-l, ca ratatul!”.
Da’ vocea ta fatală taie râsu’ în tăcere,
Ca sirena morții rațelor care-și cere următoarea avere.
Rața vine tremurând — nu mai are unde fugi,
Pușca scuipă flacără, sângele îi umple ziua gri.
Balta clocotește roșu, dar nu-i scenariu prost,
E realitate pură, e vânătoare cu rost.
Zi nebună, zi grea, zi de scris în legende,
Suntem doi duși cu capul, dar codu’ nostru nu se vinde.
Tu cânți cu suflet negru, cu vocea ce deschide porți,
Și „Pune-i la pământ” devine imn pentru rățoii căzuți morți.
Refren Final (x2)
Pune-i la pământ, frate, azi moare rața care pică,
Balta-i teritoriu sacru — cine intră, nu ridică.
Macănit de demon, pușcă gata să explice,
Suntem doi nebuni pe stuf, cu legea scrisă-n alice.
Plecăm la vânătoare, tu jenat de cameră — degeaba,
Că azi nu filmăm zâmbete, filmăm moartea rațelor, treaba.
Coborâm în smârcuri, doi commandos cu privirea spartă,
Puștile ne sunt unelte, dar sufletul e arma-ntoarsă.
„E lunecos, ai grijă!!!!”, îmi spui — gluma, bro,
Crengile trosnesc sub noi, păsările simt răul din ecou.
Fiorii le urcă-n vene — sistem de alarmă în haos,
Că venim noi doi nebuni, doi diavoli scoși din Atlas.
Ajungem jos, doar noi doi, planeta e pustie,
Rățele fug disperate, simt vibrația din noi.
Set-up-ul se ridică, e altar de execuție,
Tu macănai imperial — începe moartea rațelor, o revoluție.
Prima împușcătură rupe liniștea-n bucăți,
Drumul spre final li s-a deschis, aerul taie ca un cuțit.
Carnea cade, sânge cald — e doar începutul, vezi,
Balta respiră greu, c-a înțeles ce vrem să dezlegăm aici.
Refren (x2)
Pune-i la pământ, frate, azi moare rața care pică,
Balta-i terorul sacru — cine intră, nu ridică.
Macănit de demon, pușcă gata să explice,
Suntem doi nebuni pe stuf, cu legea scrisă-n alice.
Strofa 2
Macănitul tău seducător — blestem scos din infern,
Aduce rata în bătaie, ca pe-un suflet condamnat etern.
Bang! Prima cade, sângele desenează un cerc,
Și-n două săptămâni te-ntorci — „Kot-Ko-Dak” negru, rece, sterp.
Chemi rățile ca amantele, cu voce de împărat,
Dar aici nu e iubire — aici e moarte, ritual calculat.
Prima cade sub cântec — piesă de sacrificiu,
Tu ai flow de zeu păgân, iar eu îl scriu în vers supliciu.
Urmează imnuri grele, cântări pentru cei tari,
Suntem noi bșii bălții, făcători și legendari.
Rățele vin amețite, dansează spre final,
Că trilul tău e vrajă, iar pușca… decret fatal.
Și-mi dedici un hit — băi frate, îmi crapă pieptu’,
Că-n versu’ tău ai spus adevărul despre talentu’.
Mă lovește ca un glonț, da’ nu mă plâng deloc,
Că aici nu e plâns, e ritual cu foc.
Refren (x2)
Pune-i la pământ, frate, azi moare rața care pică,
Balta-i terorul sacru — cine intră, nu ridică.
Macănit de demon, pușcă gata să explice,
Suntem doi nebuni pe stuf, cu legea scrisă-n alice.
Strofa 3
Trag aiurea — prostia mea — și balta râde toată,
Rățele parcă bat din aripi: „Ia uite-l, ca ratatul!”.
Da’ vocea ta fatală taie râsu’ în tăcere,
Ca sirena morții rațelor care-și cere următoarea avere.
Rața vine tremurând — nu mai are unde fugi,
Pușca scuipă flacără, sângele îi umple ziua gri.
Balta clocotește roșu, dar nu-i scenariu prost,
E realitate pură, e vânătoare cu rost.
Zi nebună, zi grea, zi de scris în legende,
Suntem doi duși cu capul, dar codu’ nostru nu se vinde.
Tu cânți cu suflet negru, cu vocea ce deschide porți,
Și „Pune-i la pământ” devine imn pentru rățoii căzuți morți.
Refren Final (x2)
Pune-i la pământ, frate, azi moare rața care pică,
Balta-i teritoriu sacru — cine intră, nu ridică.
Macănit de demon, pușcă gata să explice,
Suntem doi nebuni pe stuf, cu legea scrisă-n alice.