Letras
Yeah…
București noaptea…
Neoane reci…
Lidl, Carrefour, Selgros…
Aceeași poveste pentru toți…
*(Strofa 1)*
Ies din tură, unu’ noaptea, plouă iar pe bulevard,
Hanoracu’ peste cap, ochii roșii, mersul rar,
La Lidl am rupt baxuri toată ziua fără stop,
Apă, pâine, detergenți, aceleași fețe nonstop.
Casiera bate produse fără chef și fără glas,
Un copil plânge tare că nu-i ia maică-sa suc acidulat,
Un bătrân numără bani cu mâna care tremură ușor,
Și în boxe merge-un radio vechi pe fundal monoton.
Orașu’ trage greu ca un motor aproape mort,
Toți aleargă pentru bani da’ nimeni nu mai știe scop,
În parcare se aud doar roți pe asfaltul ud,
Și-un paznic care cască larg privind în gol tăcut.
Telefonu’ fără baterie, buzunaru’ aproape gol,
Da’ mâine o iei iar de la capăt că n-ai alt rol,
Viața nu-i ca-n filme, nu există soundtrack glorios,
Doar ture lungi și oameni care merg capu’ pe jos.
Lidl, Carrefour, Selgros după miezul nopții,
Neoane reci aprinse pentru oameni fără opții,
Orașu’ nu mai doarme, doar respiră greu și stins,
Printre rafturi și betoane unde timpul s-a întins.
Lidl, Carrefour, Selgros pe fundal gri,
Toți avem aceeași grabă în aceleași zile reci,
Unii cară baxuri, alții cară stres în piept,
Da’ continuăm să mergem înainte, indirect.
Intru-n Carrefour să-mi iau ceva de drum și-o apă rece,
Trei liceeni râd tare de parcă viața chiar le merge,
La self-checkout iar se blochează tot sistemu’,
O femeie în costum își pierde răbdarea și calmul.
Paznicu’ privește camerele fără interes,
Probabil vede zilnic același haos și același stres,
Doi oameni se ceartă lângă raftul cu cafea,
Despre bani, facturi și cât de scumpă-i viața.
Și poate sună trist da’ ăsta-i orașu’ real,
Nu stories cu șampanie și vacanțe tropicale,
Ci oameni care trag de ei până nu mai pot,
Cu muzica în căști și problemele la bord.
Pe afară tramvaiele trec aproape goale,
Reflecții de neoane dansează-n bălți murdare,
Și fiecare geam aprins din blocurile gri,
Ascunde altă luptă despre care n-o să știi.
Lidl, Carrefour, Selgros după miezul nopții,
Neoane reci aprinse pentru oameni fără opții,
Orașu’ nu mai doarme, doar respiră greu și stins,
Printre rafturi și betoane unde timpul s-a întins.
Lidl, Carrefour, Selgros pe fundal gri,
Toți avem aceeași grabă în aceleași zile reci,
Unii cară baxuri, alții cară stres în piept,
Da’ continuăm să mergem înainte, indirect.
Pe la Selgros e lumină chiar și la două jumate,
Dube trase-n spate, oameni rupți de oboseală-n noapte,
Se descarcă marfă, paleți loviți de ciment,
Sună aproape ca un beat industrial și lent.
Un bucătar cumpără carne pentru mâine dimineață,
Știe că iar prinde doar două ore de viață,
Un băiat cu vestă reflectorizantă bea cafea amară,
Și privește ceru’ gri deasupra peste seară.
Nimeni nu vorbește mult la orele astea târzii,
Toți par prinși undeva între muncă și insomnii,
Între salariu mic și vise prea mari,
Între „o să fie bine” și pereți murdari.
Da’ încă există ceva viu
București noaptea…
Neoane reci…
Lidl, Carrefour, Selgros…
Aceeași poveste pentru toți…
*(Strofa 1)*
Ies din tură, unu’ noaptea, plouă iar pe bulevard,
Hanoracu’ peste cap, ochii roșii, mersul rar,
La Lidl am rupt baxuri toată ziua fără stop,
Apă, pâine, detergenți, aceleași fețe nonstop.
Casiera bate produse fără chef și fără glas,
Un copil plânge tare că nu-i ia maică-sa suc acidulat,
Un bătrân numără bani cu mâna care tremură ușor,
Și în boxe merge-un radio vechi pe fundal monoton.
Orașu’ trage greu ca un motor aproape mort,
Toți aleargă pentru bani da’ nimeni nu mai știe scop,
În parcare se aud doar roți pe asfaltul ud,
Și-un paznic care cască larg privind în gol tăcut.
Telefonu’ fără baterie, buzunaru’ aproape gol,
Da’ mâine o iei iar de la capăt că n-ai alt rol,
Viața nu-i ca-n filme, nu există soundtrack glorios,
Doar ture lungi și oameni care merg capu’ pe jos.
Lidl, Carrefour, Selgros după miezul nopții,
Neoane reci aprinse pentru oameni fără opții,
Orașu’ nu mai doarme, doar respiră greu și stins,
Printre rafturi și betoane unde timpul s-a întins.
Lidl, Carrefour, Selgros pe fundal gri,
Toți avem aceeași grabă în aceleași zile reci,
Unii cară baxuri, alții cară stres în piept,
Da’ continuăm să mergem înainte, indirect.
Intru-n Carrefour să-mi iau ceva de drum și-o apă rece,
Trei liceeni râd tare de parcă viața chiar le merge,
La self-checkout iar se blochează tot sistemu’,
O femeie în costum își pierde răbdarea și calmul.
Paznicu’ privește camerele fără interes,
Probabil vede zilnic același haos și același stres,
Doi oameni se ceartă lângă raftul cu cafea,
Despre bani, facturi și cât de scumpă-i viața.
Și poate sună trist da’ ăsta-i orașu’ real,
Nu stories cu șampanie și vacanțe tropicale,
Ci oameni care trag de ei până nu mai pot,
Cu muzica în căști și problemele la bord.
Pe afară tramvaiele trec aproape goale,
Reflecții de neoane dansează-n bălți murdare,
Și fiecare geam aprins din blocurile gri,
Ascunde altă luptă despre care n-o să știi.
Lidl, Carrefour, Selgros după miezul nopții,
Neoane reci aprinse pentru oameni fără opții,
Orașu’ nu mai doarme, doar respiră greu și stins,
Printre rafturi și betoane unde timpul s-a întins.
Lidl, Carrefour, Selgros pe fundal gri,
Toți avem aceeași grabă în aceleași zile reci,
Unii cară baxuri, alții cară stres în piept,
Da’ continuăm să mergem înainte, indirect.
Pe la Selgros e lumină chiar și la două jumate,
Dube trase-n spate, oameni rupți de oboseală-n noapte,
Se descarcă marfă, paleți loviți de ciment,
Sună aproape ca un beat industrial și lent.
Un bucătar cumpără carne pentru mâine dimineață,
Știe că iar prinde doar două ore de viață,
Un băiat cu vestă reflectorizantă bea cafea amară,
Și privește ceru’ gri deasupra peste seară.
Nimeni nu vorbește mult la orele astea târzii,
Toți par prinși undeva între muncă și insomnii,
Între salariu mic și vise prea mari,
Între „o să fie bine” și pereți murdari.
Da’ încă există ceva viu