Debora, iertare și acasă

1. Vers 1
Când se lasă seara, te caut în lumină, Debora,
Pașii tăi aduc pace, glasul tău îmi ia greul.
Fiecare zâmbet scrie alinare pe zilele mele,
Ești colacul meu de har când marea vrea să mă ia.


Rămâi aproape, lasă‑mi mâna ta să țină timpul,
Ești harta ce‑mi arată drumul înapoi spre acasă.

Refren
Debora, lângă tine toate își găsesc rostul,
Ești foc ce mă ține cald, ești port în furtună, ești dar.
Ține‑mi inima, spune‑mi că mă ierți, rămâi,
Că‑n brațele tale am aflat pentru prima dată acasă.

2. Vers 2
Au fost răni pe care le‑am lăsat nepuse la odihnă,
Cuvinte aruncate, timp ce nu știam cum să stau.
Mâna ta a iertat fără să ceară preț sau vreun semn,
Iar eu învăț să revin, să fiu omul ce ți‑ai dorit.

Bridge
Iertarea ta e punte peste umbrele trecutului,
Ne leagă fir de iubire, ne dă iar voie să fim noi.

Refren final
Debora, lângă tine toate își găsesc rostul,
Ești foc ce mă ține cald, ești port în furtună, ești dar.
Mulțumesc că m‑ai iertat, ține‑mi mâna, nu pleca,
Că‑n ochii tăi am regăsit acasă și iar vreau să rămân.


Debora, numele tău e iertare și cântec, rămâi cu mine,
Lumea‑n jur poate aștepta, noi suntem acasă.