rămân bun

Am intrat cu pași timizi pe-un drum necunoscut,
Cu vise mici în suflet și un „oare ce-a fi vrut?”,
Și fără să ne dăm seama cum timpul a trecut,
Am devenit o parte dintr-un tot atât de mult.
Pe coridoare pline de râsete și glas,
Am învățat că viața e mai mult decât un pas,
Au fost și zile grele, dar am rămas în loc,
Pentru că lângă tine era mereu un om.
Refren:
Luăm cu noi amintiri ce nu se pierd în timp,
Priviri și vorbe simple ce dor puțin, dar simt,
Chiar dacă drumul nostru de azi se va schimba,
Ce-am fost împreună nu se va termina.
Ne-a fost alături cineva mereu, tăcut, dar sigur,
Ne-a ridicat când totul părea dintr-odată singur,
Ne-a învățat că drumul nu e mereu ușor,
Dar fiecare pas te duce mai aproape de zbor.
Final:
Și poate anii trec și nu mai suntem la fel,
Dar undeva în suflet rămâne un model,
Din tot ce-am fost cândva și tot ce vom avea,
O parte din poveste nu va putea pleca.