Forever starts now

Ne-am găsit când iubirea părea doar o amintire, Când ne obișnuisem cu jumătăți,
nu cu împlinire. Nu ne-am căutat, ba chiar am luptat cu ce simțeam, Dar destinul,
iubirea mea, a decis că noi doi ne potriveam. Si astfel, in ochii tai, am simtit ca viata
prinde sens.
Tu m-ai învățat că o femeie-i regină, Că un gest mic de drag poate schimba o zi întreagă.
Și știu că uneori pare că nu le apreciez, Dar le văd pe toate, iubire, și mă fac să zâmbesc.
Și nu ți-am dat drumul la mână, iubire, Chiar dacă valuri ne poartă-n derivă. Ține-mă
strâns, GABI, iubirea mea, Noi trecem și asta, că dragostea nu pleacă.
Visam la o casuță, doar noi doi în tăcere, Cu un balansoar vechi, legănat de plăcere.
Stăteam lipiți acolo și priveam apusul, Și simțeam că-n piept ni se oprește pulsul.
Ne promiteam atunci să ne spunem totul, Să nu ascundem nimic, să nu ne rupă dorul. Să
nu punem „cărți pe raft”, una peste alta, Că sub greutăți mari se poate frânge viata
Și nu ți-am dat drumul la mână, iubire, Chiar dacă valuri ne poartă-n derivă. Ține-mă
strâns, GABI, iubirea mea, Noi trecem și asta, că dragostea nu pleacă.
Știu, acum acasă totul pare mai greu, Și uneori viitorul nu-l mai vedem la fel. Dar e doar
o furtună, nu un sentiment, Noi doi suntem echipă, chiar dacă-i mai intens.
Mi-e dor de miile de mesaje pe care ni le trimiteam, De felul în care, zilnic, ne
îndrăgosteam. Mi-e dor de noi, iubire, de liniștea de-atunci, De felul în care mă țineai
când lumea-mi cădea pe umeri.
Eu te văd lângă mine în anii târzii, Cu riduri de râs, nu de amintiri gri. Și-ți spun încă o
dată, cu vocea mea plină: Nu ți-am dat drumul, GABI — niciodată la mână