가사
Am intrat cândva cu pași timizi,
Cu vise mici și ochii aprinși,
Din cursul unu, doar niște copii,
Azi suntem oameni — și știm cine-am fi.
Pe holuri pline de zâmbete vii,
Am scris povești ce nu pot muri,
Cu emoții, cu frici, dar și curaj,
Ne-am construit fiecare etaj.
[Pre-refren]
Și dacă uneori ne mai certam,
În suflet știam — noi nu plecam…
[Refren]
Grupa patruzeci și patru — o lume întreagă,
Douăzeci și șase de suflete, o inimă dragă,
Colegiul e casa, unde am crescut,
Și fiecare clipă — aur de ținut.
Cabinetul cincizeci și nouă , locul nostru sfânt,
Acolo am râs, am visat pe rând,
Și chiar dacă drumurile se despart,
Noi rămânem pentru totdeauna — o parte.
Diriginta noastră — sprijin și lumină,
Rusu Valentina — suflet de grădină,
Ne-a fost ca o mamă, ne-a învățat,
Să fim mai puternici decât am crezut vreodat’.
Mii de proiecte, nopți nedormite,
Poze și amintiri infinite,
Ieșiri, glume, momente reale,
Trăiri simple, dar esențiale.
[Pre-refren]
Și timpul a trecut fără să-l simțim,
Dar azi știm clar cine vrem să fim…
⸻
[Refren]
Grupa patruzeci și patru — o lume întreagă,
Douăzeci și șase de suflete, o inimă dragă,
Colegiul e casa, unde am crescut,
Și fiecare clipă — aur de ținut.
Cabinetul cincizeci și nouă , locul nostru sfânt,
Acolo am râs, am visat pe rând,
Și chiar dacă drumurile se despart,
Noi rămânem pentru totdeauna — o parte.
Și poate viața ne duce departe,
Prin orașe, prin vise, prin alte cărări,
Dar undeva, în noi, rămâne o carte,
Cu „Grupa patruzeci și patru” — prima dintre mari.
Nu e un final… e doar început,
Din tot ce-am fost — ceva s-a făcut,
Și oriunde vom merge, oricum va fi,
Noi vom rămâne… colegi într-o zi.
Cu vise mici și ochii aprinși,
Din cursul unu, doar niște copii,
Azi suntem oameni — și știm cine-am fi.
Pe holuri pline de zâmbete vii,
Am scris povești ce nu pot muri,
Cu emoții, cu frici, dar și curaj,
Ne-am construit fiecare etaj.
[Pre-refren]
Și dacă uneori ne mai certam,
În suflet știam — noi nu plecam…
[Refren]
Grupa patruzeci și patru — o lume întreagă,
Douăzeci și șase de suflete, o inimă dragă,
Colegiul e casa, unde am crescut,
Și fiecare clipă — aur de ținut.
Cabinetul cincizeci și nouă , locul nostru sfânt,
Acolo am râs, am visat pe rând,
Și chiar dacă drumurile se despart,
Noi rămânem pentru totdeauna — o parte.
Diriginta noastră — sprijin și lumină,
Rusu Valentina — suflet de grădină,
Ne-a fost ca o mamă, ne-a învățat,
Să fim mai puternici decât am crezut vreodat’.
Mii de proiecte, nopți nedormite,
Poze și amintiri infinite,
Ieșiri, glume, momente reale,
Trăiri simple, dar esențiale.
[Pre-refren]
Și timpul a trecut fără să-l simțim,
Dar azi știm clar cine vrem să fim…
⸻
[Refren]
Grupa patruzeci și patru — o lume întreagă,
Douăzeci și șase de suflete, o inimă dragă,
Colegiul e casa, unde am crescut,
Și fiecare clipă — aur de ținut.
Cabinetul cincizeci și nouă , locul nostru sfânt,
Acolo am râs, am visat pe rând,
Și chiar dacă drumurile se despart,
Noi rămânem pentru totdeauna — o parte.
Și poate viața ne duce departe,
Prin orașe, prin vise, prin alte cărări,
Dar undeva, în noi, rămâne o carte,
Cu „Grupa patruzeci și patru” — prima dintre mari.
Nu e un final… e doar început,
Din tot ce-am fost — ceva s-a făcut,
Și oriunde vom merge, oricum va fi,
Noi vom rămâne… colegi într-o zi.