가사
Am crescut cu frigul-n suflet, nu cu jucării,
Când tata ne-a dat afară, eram prea mic să știu ce-i,
Mama plângea în tăcere, eu țineam de mână vise,
Bunici cu palme crăpate ne-au făcut din nou deschise.
Anii treceau încet la țară, dar eu visam luminile,
Și m-am întors în oraș să-mi scriu singur destinele.
Străzile reci m-au învățat să nu mă las călcat în picioare,
Lumea râdea de mine, dar eu știam că o să doară… mai târziu la ei.
Refren:
Și-am crescut din noroi, frate, n-am avut nimic,
Dar am pus câte-o cărămidă-n suflet, chiar de eram mic.
Acum când mă uit în spate, știu că tot ce-am trăit
M-a făcut omul ăsta tare, ce n-a renunțat când a fost rănit.
Mi-am rupt adidașii alergând după dreptate,
Am primit dispreț pe străzi, dar l-am transformat în fapte.
M-au luat la mișto mulți care n-au duș pă la suflet,
Eu mi-am văzut de drum, nu m-am coborât la umblet.
Am muncit pe rupte, ore fără pauză,
Știam că visele nu vin dacă stai și aștepți la masă.
Și-acum mă văd pe mine, puștiul ăla pierdut,
Cum își ridică fruntea, fiindcă tot ce-a vrut… a făcut.
Refren:
Și-am crescut din noroi, frate, n-am avut nimic,
Dar am pus câte-o cărămidă-n suflet, chiar de eram mic.
Acum când mă uit în spate, știu că tot ce-am trăit
M-a făcut omul ăsta tare, ce n-a renunțat când a fost rănit.
Punte:
Acum îmi strig povestea fără teamă,
Că tot ce-am dus în spate m-a învățat să nu mai tremur.
Mama zâmbește, știe bine că nu-s piatră,
Sunt doar un om crescut din rană… care-a găsit a patra oară forță să meargă.
Outro:
Viață crudă, dar am rupt din ea ce-a fost al meu,
Și dacă lumea mă vorbește, jur că nu mai cad din greu.
Că am ieșit din noapte singur și am învins tot ce doare,
Și-am învățat că uneori, frate… doar tu te poți scoate la soare.
Când tata ne-a dat afară, eram prea mic să știu ce-i,
Mama plângea în tăcere, eu țineam de mână vise,
Bunici cu palme crăpate ne-au făcut din nou deschise.
Anii treceau încet la țară, dar eu visam luminile,
Și m-am întors în oraș să-mi scriu singur destinele.
Străzile reci m-au învățat să nu mă las călcat în picioare,
Lumea râdea de mine, dar eu știam că o să doară… mai târziu la ei.
Refren:
Și-am crescut din noroi, frate, n-am avut nimic,
Dar am pus câte-o cărămidă-n suflet, chiar de eram mic.
Acum când mă uit în spate, știu că tot ce-am trăit
M-a făcut omul ăsta tare, ce n-a renunțat când a fost rănit.
Mi-am rupt adidașii alergând după dreptate,
Am primit dispreț pe străzi, dar l-am transformat în fapte.
M-au luat la mișto mulți care n-au duș pă la suflet,
Eu mi-am văzut de drum, nu m-am coborât la umblet.
Am muncit pe rupte, ore fără pauză,
Știam că visele nu vin dacă stai și aștepți la masă.
Și-acum mă văd pe mine, puștiul ăla pierdut,
Cum își ridică fruntea, fiindcă tot ce-a vrut… a făcut.
Refren:
Și-am crescut din noroi, frate, n-am avut nimic,
Dar am pus câte-o cărămidă-n suflet, chiar de eram mic.
Acum când mă uit în spate, știu că tot ce-am trăit
M-a făcut omul ăsta tare, ce n-a renunțat când a fost rănit.
Punte:
Acum îmi strig povestea fără teamă,
Că tot ce-am dus în spate m-a învățat să nu mai tremur.
Mama zâmbește, știe bine că nu-s piatră,
Sunt doar un om crescut din rană… care-a găsit a patra oară forță să meargă.
Outro:
Viață crudă, dar am rupt din ea ce-a fost al meu,
Și dacă lumea mă vorbește, jur că nu mai cad din greu.
Că am ieșit din noapte singur și am învins tot ce doare,
Și-am învățat că uneori, frate… doar tu te poți scoate la soare.