Dor fără răspuns

(Verse 1)
Te-am privit mereu din umbră, mamă,
Cu ochii mici și plini de dor,
Nu știam de ce tăcerea ta
Mirosea a lacrimi și a nor.

Ai purtat pe umeri vina lumii,
Eu eram prea mică să înțeleg,
Dar simțeam că inima ta
Se rupea în fiecare gând pribeag.

(Pre-Chorus)
N-a fost vina mea, n-a fost vina ta,
Viața ne-a lovit când nu știam…
Cum să ținem lumea-n palme
Când abia învățam să respirăm.

(Refren)
Mamă, dacă m-ai auzi,
Ți-aș spune că te-am iubit mereu,
Chiar și când tăceai și fugeai de mine,
Eu te purtam în sufletul meu.
Dorul meu nu știe să plece,
Nici timpul nu l-a șters ușor,
Ești rana și ești vindecarea,
Ești primul meu și ultimul dor.

(Verse 2)
Am crescut cu întrebări în piept,
Cu nopți în care te căutam,
Printre amintiri și umbre reci,
În vis mereu te îmbrățișam.

Știu că ai căzut de multe ori,
Știu că viața te-a frânt prea greu,
Dar din toată durerea ta
S-a născut iubirea pentru mine, mereu.

(Bridge)
Dacă aș putea să dau timpul înapoi,
Te-aș strânge tare și ți-aș spune:
Nu sunt povara nimănui,
Sunt doar copilul tău din lume.

(Refren final)
Mamă, dacă m-ai auzi,
Ți-aș spune că te iert și azi,
Nu mai port lacrimi ca pe arme,
Le las să curgă fără glas.
Ești rana și ești vindecarea,
Ești tot ce n-am știut să spun,
În inima mea vei fi acasă,
Chiar dacă drumul e nebun.