Paroles
Era o zi de mai, pe când eram copii,
Eu paisprezece ani, tu optsprezece – știi...
La volei, în duminici, în parcul plin de soare,
Te sfiai să te apropii, aveai emoții mari.
Dar m-ai luat de mână, cu glas tremurător:
„Ești de aici, din sat?”, m-ai întrebat ușor.
În Budeștiul nostru, unde am crescut,
Povestea noastră dragă atunci a început.
În octombrie, destinul ne-a pus la încercare,
Ai plecat în armată, lăsând un dor ce doare.
Iar eu, la Edineț, la școală am plecat,
Să învăț cu sârguință, dar tot te-am așteptat.
Departe unul de altul, dar cu același gând,
Te purtam în suflet, te-așteptam oricând.
(Refren)
Pe douăzeci și trei februarie, în prag de primăvară,
Am spus acel „DA” sfânt, pentru o viață întreagă.
Eu nouăsprezece ani, tu douăzeci și trei,
Pornind pe drumul vieții, doi tineri cu scântei.
Sunt douăzeci și cinci de ani de când ne suntem tot,
Prin bune și prin rele, mai mult de-atât nu pot
Să cer de la viață, decât să-ți fiu soție,
Iubirea noastră, dragul meu, e o binecuvântare vie.
Apoi, în treisprezece mai, Adriana a venit,
Primul nostru soare, darul cel dorit.
În octombrie, doi mii trei, când frunza a-ngălbenit,
Mădălina, mândria noastră, dulce ne-a zâmbit.
Ionuț, în ianuarie două mii unsprezece, un dar neprețuit, casa ne-a încălzit (2011),
Iar în mai două mii treisprezece, Adelina, familia ne-a împlinit.
(Bridge)
Am trecut prin multe, prin grele și prin bune,
Dar n-am dat drumul mâinii în nicio vijelie ori furtune.
Am ridicat o lume din doi copii de sat,
Și ești același om de care m-am lăsat...
Purtată de mână, în acea zi de mai.
(Final)
La mulți ani, iubirea mea, la nunta de argint,
Ești tot ce am mai drag pe acest pământ.
Rămânem noi, aceiași, cu sufletul curat,
Doi tineri de la volei... ce s-au găsit în sat.
Eu paisprezece ani, tu optsprezece – știi...
La volei, în duminici, în parcul plin de soare,
Te sfiai să te apropii, aveai emoții mari.
Dar m-ai luat de mână, cu glas tremurător:
„Ești de aici, din sat?”, m-ai întrebat ușor.
În Budeștiul nostru, unde am crescut,
Povestea noastră dragă atunci a început.
În octombrie, destinul ne-a pus la încercare,
Ai plecat în armată, lăsând un dor ce doare.
Iar eu, la Edineț, la școală am plecat,
Să învăț cu sârguință, dar tot te-am așteptat.
Departe unul de altul, dar cu același gând,
Te purtam în suflet, te-așteptam oricând.
(Refren)
Pe douăzeci și trei februarie, în prag de primăvară,
Am spus acel „DA” sfânt, pentru o viață întreagă.
Eu nouăsprezece ani, tu douăzeci și trei,
Pornind pe drumul vieții, doi tineri cu scântei.
Sunt douăzeci și cinci de ani de când ne suntem tot,
Prin bune și prin rele, mai mult de-atât nu pot
Să cer de la viață, decât să-ți fiu soție,
Iubirea noastră, dragul meu, e o binecuvântare vie.
Apoi, în treisprezece mai, Adriana a venit,
Primul nostru soare, darul cel dorit.
În octombrie, doi mii trei, când frunza a-ngălbenit,
Mădălina, mândria noastră, dulce ne-a zâmbit.
Ionuț, în ianuarie două mii unsprezece, un dar neprețuit, casa ne-a încălzit (2011),
Iar în mai două mii treisprezece, Adelina, familia ne-a împlinit.
(Bridge)
Am trecut prin multe, prin grele și prin bune,
Dar n-am dat drumul mâinii în nicio vijelie ori furtune.
Am ridicat o lume din doi copii de sat,
Și ești același om de care m-am lăsat...
Purtată de mână, în acea zi de mai.
(Final)
La mulți ani, iubirea mea, la nunta de argint,
Ești tot ce am mai drag pe acest pământ.
Rămânem noi, aceiași, cu sufletul curat,
Doi tineri de la volei... ce s-au găsit în sat.