Paroles
Soția mea, e lumina mea,
Cu ea tot greul din lume nu mă poate doborî.
Când zâmbește, parcă timpul stă,
Și orice zi se schimbă, prinde altă energie.
(Strofa 1 – ritm lejer)
Ea vine și aduce pacea după haos,
Mă prinde de mână și totul pare frumos.
Nu știu cum face, dar rămâne caldă,
Chiar și când viața se joacă și ne bagă în baltă.
Și când obosesc, ea mă ridică iar,
Are în privire un fel de „totul e în zadar dacă renunți acum”.
Dar lângă ea nu renunț la nimic,
Ne ținem tare, pas cu pas, tic cu tic.
(Refren – vibe bun)
Soția mea, e lumina mea,
Cu ea tot greul din lume nu mă poate doborî.
Când zâmbește, parcă timpul stă,
Și orice zi se schimbă, prinde altă energie.
(Strofa 2 – veselă, curată)
Mai dă și drumul la muzică prin casă,
Dansăm aiurea, ne prinde seara și-i frumoasă.
Ne punem visele pe hârtie, zicem „hai”,
Și tot ce pare greu devine floare-n vânt, dacă suntem amândoi.
E genul care nu pleacă la primul nor,
Rămâne să-mi arate că după ploaie e mai cald și mai ușor.
Și eu promit să o țin lângă mine mereu,
Că ea face orice loc să se simtă ca un „acasă” al meu.
(Bridge – melodic)
Și da, n-avem nevoie de prea multe,
Doar inimă bună și vise ascunse.
Și dacă drumul e lung, nu contează,
Cu ea, orice piedică pare doar o glumă trecătoare.
(Refren final – energic)
Soția mea, e lumina mea,
Cu ea tot greul din lume nu mă poate doborî.
Când zâmbește, parcă timpul stă,
Și orice zi se schimbă, prinde altă energie.
Soția mea… vibe-ul meu, puterea mea.
Cu ea tot greul din lume nu mă poate doborî.
Când zâmbește, parcă timpul stă,
Și orice zi se schimbă, prinde altă energie.
(Strofa 1 – ritm lejer)
Ea vine și aduce pacea după haos,
Mă prinde de mână și totul pare frumos.
Nu știu cum face, dar rămâne caldă,
Chiar și când viața se joacă și ne bagă în baltă.
Și când obosesc, ea mă ridică iar,
Are în privire un fel de „totul e în zadar dacă renunți acum”.
Dar lângă ea nu renunț la nimic,
Ne ținem tare, pas cu pas, tic cu tic.
(Refren – vibe bun)
Soția mea, e lumina mea,
Cu ea tot greul din lume nu mă poate doborî.
Când zâmbește, parcă timpul stă,
Și orice zi se schimbă, prinde altă energie.
(Strofa 2 – veselă, curată)
Mai dă și drumul la muzică prin casă,
Dansăm aiurea, ne prinde seara și-i frumoasă.
Ne punem visele pe hârtie, zicem „hai”,
Și tot ce pare greu devine floare-n vânt, dacă suntem amândoi.
E genul care nu pleacă la primul nor,
Rămâne să-mi arate că după ploaie e mai cald și mai ușor.
Și eu promit să o țin lângă mine mereu,
Că ea face orice loc să se simtă ca un „acasă” al meu.
(Bridge – melodic)
Și da, n-avem nevoie de prea multe,
Doar inimă bună și vise ascunse.
Și dacă drumul e lung, nu contează,
Cu ea, orice piedică pare doar o glumă trecătoare.
(Refren final – energic)
Soția mea, e lumina mea,
Cu ea tot greul din lume nu mă poate doborî.
Când zâmbește, parcă timpul stă,
Și orice zi se schimbă, prinde altă energie.
Soția mea… vibe-ul meu, puterea mea.