Parintilor mei

Din satul nostru, cu suflet curat,
Cu palme muncite și vis adunat,
Ne-ați dat două aripi să putem zbura,
Prin trudă și lacrimi ne-ați învățat a visa.
O fată și-un băiat v-au fost viața toată,
Pentru noi ați luptat cu soarta nedreaptă,
Să nu ne lipsească nimic pe pământ,
Să creștem cu rost și cu drag în cuvânt.

Părinți dragi, vă mulțumim sub soare,
Pentru tot ce-ați dat fără măsurare,
Dorul de voi ne ține uniți,
Chiar de suntem mari, tot copii rămânem iubiți.
Când tata pleca spre zări depărtate,
Rămâneau în urmă plânsuri curate,
Iar mama veghea cu grijă mereu,
Ca înger păzind fiecare pas greu.
Azi suntem mari, la casele noastre,
Cu vise-mplinite și drumuri albastre,
Chiar din Spania, tot pentru noi trudiți,
Părinți ce în veci rămân neobosiți.
Și doi nepoței vă aduc lumină,
Zâmbete calde ce sufletul alinã,
Rodul muncii voastre de-o viață grea,
Bucuria ce nimeni nu o poate lua.